Author: pr. Alexandru Gheorghiu

Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu Cela ce ridici păcatul lumii, Carele suindu-Te pre muntele Golgothei, răscumpărat-ai pre noi din blestemul legii, şi ai preînnoit chipul Tău cel căzut, pre Cruce preacinstite mâinile Tale întinzând, ca pre fiii lui Dumnezeu cei risipiţi întru una să aduni, şi trimiţând pre Preasfântul Duh, la unime pre toţi ai chemat; Tu dar, fiind a Tatălui strălucire, înainte de a ieşi la ceastă mare lucrare de sfinţenie, lumii răscumpărătoare, rugatu-Te-ai Părintelui Tău ca toţi una să fim, precum Tu eşti cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt: Însuţi dăruieşte nouă har şi înţelepciune, spre a împlini ceastă poruncă în fiece zi, şi ne întăreşte în nevoinţa acelei iubiri carea ai poruncit nouă zicând: „Să vă iubiţi unul pre altul, precum Eu am iubit pre voi.” Prin Duhul Tău Cel Sfânt dăruieşte nouă puterea de a ne smeri unul altuia, amintindu-ne că cel ce mai mult iubeşte, acela mai mult se şi smereşte; învaţă-ne unul pentru altul a ne ruga, poverile unul altuia cu răbdare a purta, şi împreunează pre noi întru cea a dragostei nedespărţitei legături, întru ó turmă de Oi ascultătoare, pentru numele Tău cel Sfânt, împrejurul Părintelui şi Povăţuitoriului nostru iubit, dând nouă şi a vedea în fieştecare frate şi soră – chipul slavei Tale celei negrăite; şi a nu uita că fratele nostru este viaţa noastră.

Aşa, Doamne, Cela ce pentru bunăvoirea Ta ne-ai adunat întruolaltă dela marginile lumii, fă-ne a fi cu adevărat întru ó frăţie, vieţuind întru ó inimă, întru ó voie, întru ó dragoste, ca ún om, dupre cel mai nainte de veci sfatul Tău pentru Adam, cel întâi născut.

Întăreşte, apără şi acoperă sălaşul acesta cel sfânt, pre carele a sădit dreapta ta, şi umbrează pre el subt acoperământul Preacuratei Maicii Tale, al Sfântului Înainte-Mergătoriului Tău Ioann, al Sfântului Ierarh Nicolae şi al Cuviosului Părintelui nostru Siluan, pre fieştecarele binecuvântând şi ocrotind, carii acì vieţuiesc (NN), păzindu-ne adică de gânduri de stricăciune făcătoare, de cuvinte sau de porniri protivnice ale inimii carile prăpăstuiesc sfântă lucrarea slujirii noastre; spre a se zidi sălaşul acesta pre piatra Evangheliceştilor Tale porunci, întru loc de tămăduire, loc de sfinţire şi de mântuire, nouă înşine, precum şi tuturor celor ce aleargă către dânsul, cei osteniţi şi împovăraţi fraţii şi surorile noastre, şi ca să aflăm toţi odihnă întru Tine, Cel blând şi smerit Împăratul nostru, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Împărate Sfânt, Cela ce eşti mai nainte de toţi vecii, Fiul Tatălui şi Cuvântul Lui cel împreună-fără- de-început şi împreună-vécĭnic, Iisuse Hristoase, Făcătoriul Ceriului şi al pământului, Ziditoriul meu, Carele prin atotziditoare porunca Ta ai scos toate dintru nefiinţă, şi pre mine întru ceastă viaţă m’ai adus, Cela ce bine ai voit a-mi dărui în scăldătoarea Botezului harul naşterii céii de Sus în Sfântul Duh, şi a pune pecetea Darului cestuia pre mădulările trupului meu în Sfânta Taină a Mirungerii, Cela ce ai pus în inima mea dorul de a căuta pre Tine, Unul Dumnezeul cel Adevărat – auzi rugăciunea mea. Că nici lumină am, nici bucurie, nici înţelepciune, nici viaţă, nici putere afară de Tine; dară nici vrednic sânt, pentru mulţimea păcatelor mele, să caut către Tine, Dumnezeul meu; ci pentru Cuvântul Tău, că «tot ce veţi cere în rugăciune, crezând, veţi priimi», şi «tot ce veţi cere întru Numele Meu voi face vouă», îndrăznind chem către Tine: Binecuvântă, Doamne, ziua ceasta carea mi-o ai dat, pentru cea negrăită bunătatea Ta; şi mă învredniceşte, în puterea binecuvântării Tale, ca toată fapta şi cuvântul din ziua ce încep acum să le săvârşesc Însuţi pentru Tine, spre slava Ta, în frica Ta, dupre voia Ta, în duhul întregii-cugetări şi al curăţiei, al smeritei cugetări, al răbdării, al dragostei, al blândeţii, al păcii, al bărbăţiei, al înţelepciunii, cu rugăciune, şi în tot ceasul amintindu-mi că pretutindenea eşti. Aşa, Doamne, pentru nemărginită bunătatea Ta, cu Duhul Tău cel Sfânt mă povăţuieşte întru tot lucrul şi cuvântul cel bun, şi-mi dăruieşte fără poticnire să trec toată calea vieţii înaintea feţei Tale, ca nici o fărădelege să mai adaug dreptăţii carea ai descoperit nouă. Doamne, Cel mare şi multmilostiv, îndură-Te spre mine, cela ce rău mă pierd; să nu ascunzi dela mine faţa Ta, nici căile mântuirii Tale; iară de mă va duce voia mea cea stricăcioasă pre alte căi, atunci nu mă cruţa, Mântuitoriul meu, şi cu sila mă întoarce la calea Ta cea sfântă. Căci Tu, Cunoscătoriule de inimi cel bun, cunoşti toată nimicnicia mea şi nebunia, toată orbeala mea, şi toată nepriceperea; dar şi durerea inimii mele, şi suspinurile sufletului meu înaintea Ta sânt. Pentru aceasta mă rog Ţie: auzi-mă în scârba mea, întăreşte-mă de Sus cu puterea Ta; ridică-mă, pre cel doborât de păcat, slobozeşte-mă, pre cel robit de patimi, tămăduieşte-mi toată rana cea ascunsă, curăţeşte-mă de toată întinăciunea trupului şi a duhului; păzeşte-mă de tot lucrul şi cuvântul stricătoriu de suflet, de toată mişcarea cea lăuntrică şi cea dinafară, Ţie neplăcută, şi aproapelui meu nefolositoare. Arată mie, Doamne, Calea în carea voi merge, Însuţi mă învaţă ce mi se cade să grăiesc; iară de este voia Ta să tac, învaţă-mă cum, în duhul păcii să tac, nu scârbind, nici smintind pre fratele. Rogu-mă Ţie, lege pune mie în căile poruncilor Tale, şi nu mă lăsa până la suflarea mea cea mai de pre urmă să mă înstreinez de Lumina Aşezămintelor Tale, până ce va fi porunca Ta singura lege a întregii mele firi: şi cea vremelnică şi cea vécĭnică. Dăruieşte mie, Doamne, să ajung la cunoştinţa Adevărului Tău. În delungeşte-mi viaţa până voi aduce Ţie roada de pocăinţă adevărată; să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici în ceasul întunecării mele, ci înainte de a mă întoarce în pământul dintru care am fost luat, binevoieşte să mă întorc la Tine, Dumnezeul meu, şi mai nainte de a părăsi această viaţă, să vază sufletul meu slava fiilor Învierii. Iar când, întru adâncul Înţelepciunii Tale, ai rânduit a pune capăt vieţii mele pre pământ, atuncea mai nainte fă mie cunoscută moartea mea, ca să se gătească sufletul meu spre a Te întâmpina. În ziua aceea, cea mare şi sfântă mie, fii cu mine, Doamne, şi dăruieşte mie bucuria cea negrăită a mântuirii Tale. Curăţeşte-mă de toată greşala cea văzută şi cea ascunsă, şi de toată fărădelegea ce se tăinuieşte întru cele dinlăuntru ale mele, şi mă învredniceşte să aduc răspuns bun înaintea Scaunului celui înfricoşat al Judecăţii Tale.

Dumnezeule, Dumnezeul meu, multe lucruri şi mari cer eu dela Tine, Împăratul cel Preaînalt, dară nu am uitat nevrednicia mea, nici spurcăciunea mea, nici urâciunea; ci, rogu-mă Ţie, miluieşte-mă şi nu mă trece cu vederea, nici lepăda pre mine dela faţa Ta, pentru preamultă îndrăzneala mea; ba mai vârtos şi înmulţeşte în mine ceastă sfântă şi dreaptă îndrăzneală, şi întru puterea dragostei Tale mă călăuzeşte pre urmele paşilor Tăi. Dăruieşte mie, celui mai de pre urmă şi mai lepădat dintre toţi oamenii, să iubesc pre Tine, precum Însuţi ai poruncit nouă: din toată inima mea, şi din tot sufletul meu, şi din tot cugetul meu, din toată vârtutea mea; cu întreaga mea făptură îmi dăruieşte să iubesc pre Tine, Doamne. Că Singur eşti acoperitoriul Cel Sfânt şi atotputernic, şi apărătoriul vieţii mele, şi Ţie rugăciunile mele aduc şi cuvântările de slavă, acum şi în vecii vecilor. Amin.